O perioada, cincisprezece ori douazeci de ani, n-am dat niciun cuvant de folos. M-am ferit a da sfaturi, dar am simtit candva, m-a mustrat, ca un talant mi-a dat si l-am ingropat.
Si pe urma, cand a venit la mine un parinte sau cineva cu vreun necaz, nu am mai avut rabdarea asta sa nu-i spun, si-a trebuit sa-i zic un adevar. Si, spunandu-i, am simtit ca Duhul Sfant nu ma mai mustra ca un talant mi-a dat si l-am ingropat.
In manastire cat am stat, atat am simtit ajutorul lui Dumnezeu: cat m-am ferit sa judec si am luat tot asupra mea; iar cand am zis ca si cutare ii vinovat, atunci gata… am pierdut.
Cand eram in manastire, era un frate, mai bun ca mine, dar s-a intamplat ca s-a jeluit mie de ispitele lui, scrie produsemanastiresti.ro.
Si eu, in timpul acesta, am batut in struna lui: „Da, da…, ai dreptate, ai dreptate…”. Si in timpul acela, eu m-am despartit de Dumnezeu, pentru ca am judecat pe aproapele.
El o zis ca cutare face asa si asa, si ca-i un h0t si-un potlogar; si eu tot am batut in struna lui: „Da. Da, da… ”. Dimineata mi-am luat ramas bun, si mi-a zis:
– Bogdaproste c-ai venit, de-abia te astept sa mai vii.
– Vai de mine, i-am zis. Ce-am vorbit noi azi noapte… Nu mai este nevoie sa vina Hristos pe pamant. Noi am facut judecata.
Dupa aceea, ce sa vezi, ce ispite am avut… Si cand am mers la marturisit, duhovnicul mi-a spus:
– Ispitele astea le ai din cauza c-ai judecat.
Atunci Duhul Sfant m-a lasat in parasire si dimineata eram nauc de cap, obosit, si ma durea capul… De atunci m-am intalnit cu un parinte si mi-a zis:
– Cate zile vei avea, sa te feresti a judeca si a osandi. Cand iti spune gandul ca acela nu corespunde, ori este pacatos, sa-i spui asa gandului:
„Eu sunt mai pacatos ca acela! Acela poate se marturiseste, poate plange, poate are smerenie, si Dumnezeu il iarta pe el pentru ca el se pocaieste”.
