Tămâia alungă forţele răului! Risipeşte depresia, stările de anxietate, nelinişte şi amintirile neplăcute! S-a dovedit! Cum trebuie aprinsă şi ce cuvinte să spui:

9182

Ca semn al prezenţei Sfântului Duh dar şi ca mărturisire printr-un semn văzut, material, a credinţei noastre în Dumnezeu şi a faptului că ne supunem şi ne închinăm Lui, respingând orice alt stăpân şi orice altă putere, mirosul şi fumul de tămâie are puterea de alungare a

oricăror forţe ale răului, de oriunde ar veni acestea, din partea oamenilor sau din partea vrăjmaşului diavol, dar mai ales, are menirea de a îndepărta prezenţa şi lucrarea diavolului şi a duhurilor rele. De aceea în popor se spune „fuge ca dracul de tămâie”.

Cum se aprinde tămâia?
Pentru aprinderea tămâiei se foloseşte un cărbune special, prezentat sub formă de praf sau pastile, care se aprinde uşor şi ţine mult. Acesta se poate procura de la mănăstiri sau biserici, iar în ultimul timp chiar de la magazine de obiecte bisericeşti.

La ţară se folosesc de obicei, cărbuni aprinşi. Orice altă soluţie, cu multe beţe de chibrit sau cu vată îmbibată în spirt nu este recomandată şi nu este deloc eficientă. Aşa cum ne îngrijim de atâtea lucruri pentru nevoile noastre, mult mai puţin însemnate decât tămâierea casei, putem să ne îngrijim puţin şi de cele necesare rugăciunii şi sfinţirii casei noastre.

Ne vorbeşte Biblia despre folosirea lumânării şi a tămâiei?

Folosirea lumânărilor şi a tămâiei are temei în Sfânta Scriptură, în viaţa şi tradiţia Bisericii din totdeauna. Să ne amintim numai pilda celor zece fecioare care aşteptau pe Mirele Hristos cu candele aprinse (Matei 25, 1-8), pe creştinii din Troa, adunaţi în jurul Sfântului Pavel într-o cameră de sus „unde erau multe lumini” (Fapte 20,8);

„şi cele şapte sfeşnice de aur care înconjurau pe Fiul Omului în Liturghia cerească (Apocalipsa 1, 12-20). Tămâia este foarte obişnuită în cultul vechi-testamentar.

Avem chiar reguli stricte privind folosirea tămâii la locul sfânt (Levitic 16,12…). În Vechiul Testament se vorbeşte despre „jertfe de tămâie pentru numele lui Dumnezeu” (Maleahi 1,11).

Tămâia este asociată cu rugăciunea. „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta”, citim în psalmi (Psalm 140, 2). În Apocalipsă avem o imagine din Liturghia cerească parcă luată din Liturghia noastră de duminica:

„Şi a venit un înger şi a stat la altar, având cădelniţa de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor” (8, 3-4).

Aprindem tămâie rostind rugăciuni, de obicei Tatăl nostru. Preotul binecuvântează tămâia cu o rugăciune specială. Mirenii nu au o rugăciune obligatorie, însă rugăciunea trebuie să nu lipsească atunci când aprindem tămâie.

De altfel, tămâia este un simbol teologic și liturgic al rugăciunii: „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea ta”. (pr. Ioan Valentin Istrati – Doxologia.ro)

Tămâia, leac pentru trup și suflet

Fumul și bobițele de tămâie tămăduiesc bolile de nervi, răcelile și alungă greutățile sufletești.

În medicina noastră tradițională, plantele considerate sfinte au fost dintotdeauna folosite și în tămăduirea unor afecțiuni. Puțini știu că Biblia face referire la multe remedii medicinale.

Dintre ele, tămâia e considerată un dar regesc, are o mare putere de vindecare și împiedică răspândirea molimelor. Dacă știm cum s-o folosim în scop terapeutic, vom descoperi că tămâia rezolvă multe suferințe, de la cele trupești, până la cele ale sufletului.

O rășină cu puteri miraculoase

În cultul creștin, tămâia e întrebuințată încă din cele mai vechi timpuri, considerată „o bună mireasmă“ al cărei fum se ridică spre cer ca simbol a rugăciunilor noastre. De fapt, tămâia este sucul (rășina) unor arbusti exotici care, ajungând în contact cu aerul, se încheagă, la fel ca rășina brazilor.

Arbustii din familia Burseraceae cresc in India, China, Somalia, Etiopia si Egipt, prin crapaturile stancilor din munti si in vecinatatea marii. Din incizii longitudinale facute in scoarta acestui mic arbust, se scurge un lichid laptos.

Acesta este colectat intre sfarsitul lunii martie si inceputul lui aprilie. Fiecare copac aduce dupa vechime, grosime si starea copacilor, trei pana la zece kg de tamaie. Un copac poate fi exploatat pana la patru ani, dupa care este necesara o pauza de mai multi ani.

Tamaia are diferite forme si culori, dupa locurile si tarile din care provine. tamaia de Arabia, Egipt si Somalia e galbuie si in forma de lacrimi, cea de India este superioara, galbena. In antichitate, era una dintre cele mai pretioase marfuri, valoarea sa fiind apropiata de cea a aurului.

Tamaia intra ca ingredient la prepararea Sfantului si Marelui Mir. Azi se foloseste pe scara larga tamaia suntetica. Dar, in scop terapeutic, se recomanda tamaia naturala. Atentie la tamaia contrafacuta din diferite rasini de brad sau molid! Poate fi daunatoare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.