Inaintea unei prezentari sau a unei competitii suntem emotionati si ingrijorati, respiratia ni se intensifica, fluxul sanguin din muschi creste, creierul primeste mai mult oxigen, gandirea ni se ascute, puterea de concentrare creste si suntem pregatiti sa gasim solutii. Aceasta este anxietatea in forma ei buna, care ne mentine alerti si vigilenti atunci cand situatia o cere.
Uneori, in asteptarea unui eveniment important, anxietatea poate creste in intensitate pana la un nivel care ne ingreuneaza viata si ne impiedica sa functionam normal (suntem agitati, suferim de dureri de cap si avem o apasare in piept, mancam si dormim prea mult sau prea putin). Si aceasta este o forma des intalnita de anxietate, care ne poate motiva sa punem la punct un plan sau sa ne pregatim mai mult pentru evenimentul respectiv.
Atunci cand anxietatea ne scapa de sub control si creste in intensitate pana la nivelul de teroare sau panica extrema, in absenta unui pericol imediat si real, putem dezvolta tulburari de anxietate care ne deterioreaza calitatea vietii si ne impiedica sa ne implinim visurile.
Ce este anxietatea si cum o recunoastem?
Anxietatea este o emotie de baza, necesara supravietuirii, pe care fiecare dintre noi o experimenteaza de multe ori in viata. Este asociata cu reactia automata fight or flight (lupta sau fugi), care produce in organism schimbarile necesare pentru a putea lupta sau a fugi in cazul unui atac sau al unui pericol iminent. Insa atunci cand aceasta emotie se intensifica, atasandu-se de situatii sau persoane care nu prezinta un pericol real, sau cand devine omniprezenta, poate afecta puterea de concentrare, apetitul, somnul, relatiile sociale si calitatea vietii in general.
Putem descrie anxietatea ca fiind o stare de neliniste pe care o resimtim in tot corpul si care ne umple mintea cu indoieli, ingrijorari, obsesii si presupuneri negative referitoare la evenimente din viitor. Anual, aproximativ un sfert din populatia Europei se confrunta cu simptome de anxietate si depresie, arata Organizatia Mondiala a Sanatatii.
Diferenta dintre frica si anxietate
In fata unei amenintari reale si imediate, raspunsul cognitiv si emotional normal pentru orice persoana este frica. Cand auzim un sunet brusc si puternic, cand ne provoaca cineva noaptea pe o strada pustie sau atunci cand trecem pe langa o casa straina din curtea careia ne latra un caine agresiv, creierul primeste informatia „atentie, pericol!” si, intr-un timp extrem de scurt, transmite in corp diverse mesaje menite sa ne asigure supravietuirea. Inima bate mai repede (la celule ajunge mai mult sange), ritmul respiratiei se inteteste (creste cantitatea de oxigen din organism), creste capacitatea de coagulare a sangelui (pentru a nu sangera excesiv in caz ca suntem raniti), pupilele se dilata (pentru a identifica mai bine pericolul) si tremuram (pentru ca muschii sunt pregatiti pentru o activitate intensa). Frica dureaza o perioada scurta, este concentrata pe momentul prezent si e orientata catre o amenintare concreta si catre modul de evitare sau infruntare a acesteia.
Anxietatea, insa, este resimtita pe o perioada mai lunga de timp, se concentreaza pe evenimente din viitor, e perceputa confuz si ne face sa fim excesiv de precauti, determinand corpul sa ramana intr-o stare continua si epuizanta de alerta.
Test de anxietate
Pe internet sunt disponibile mai multe teste de anxietate compuse dintr-o serie de intrebari referitoare la senzatiile, comportamentul nostru si la nivelul de anxietate pe care il resimtim in anumite situatii, insa trebuie sa retinem ca acestea nu reprezinta un substitut pentru un diagnostic competent.
Nu exista un test propriu-zis care sa determine daca o persoana sufera sau nu de aceasta tulburare, asa ca atunci cand devine imposibil sa ne relaxam din cauza simptomelor sau cand acestea interfereaza cu viata de zi cu zi, trebuie sa ne adresam medicului pentru a verifica daca nu sunt cauzate de anumite afectiuni medicale (respiratia dificila, de exemplu, poate fi provocata de astm). Daca nu este descoperita o cauza specifica, medicul va pune un diagnostic de tulburare de anxietate.
Simptomele tulburarii de anxietate
Anxietatea prelungita poate produce intr-o persoana atat schimbari comportamentale si cognitive, cat si reactii emotionale fiziologice, iar intensitatea si frecventa acestora variaza in functie de persoana. Lista de mai jos nu este exhaustiva, insa ofera o imagine sugestiva asupra celor mai frecvente simptome ale acestei tulburari.
anxietate
Simptome comportamentale
Evitarea situatiilor care au provocat sentimente neplacute sau episoade de anxietate in trecut
Modificari ale ritmului de somn
Aparitia unor ticuri nervoase
Simptome emotionale
Iritabilitate
Teama ca se va intampla ceva rau
Frica puternica de moarte
Senzatia ca esti coplesit
Simptome cognitive
Dificultate de concentrare
Dezorientare
Gandire repetitiva
Simptome fiziologice
Dureri de cap, migrene
Senzatie de nod in gat
Dureri abdominale, greata, indigestie, diaree
Palpitatii, dureri in piept, tahicardie
Oboseala, senzatie de sfarseala
Cauzele anxietatii
Anxietatea poate aparea la orice varsta si, de cele mai multe ori, este determinata de o combinatie de factori. Printre cauzele cele mai frecvente se numara predispozitia genetica, diverse dezechilibre in chimia creierului, istoricul familial, influenta sociala si experientele de viata precum schimbarile majore, depresia (inclusiv cea postnatala) sau bolile majore.
Un mediu de lucru stresant, un eveniment traumatizant, singuratatea, posibile abuzuri in copilarie, divortul parintilor, viata alaturi de un parinte alcoolic, toate acestea pot contribui la dezvoltarea unei tulburari de anxietate.
Chiar si o familie extrem de grijulie, in care comportamentul temator prevaleaza, poate invata copilul sa vada lumea ca pe un loc periculos, plin de amenintari. De asemenea, intre dependenta de alcool si compusii psihotropi (medicamente sau droguri: compusi de sinteza cu efect asupra psihicului) si tulburarile de anxietate a fost observata o legatura bidirectionala.
Tipuri de anxietate
In functie de simptome, se disting o serie de tulburari anxioase. O persoana poate suferi de mai multe tulburari de anxietate in acelasi timp, iar riscul unor comorbiditati (prezenta depresiei sau a altor tulburari de personalitate) este crescut.
Tulburarea de anxietate generalizata
Tulburarea de anxietate generalizata presupune existenta unui comportament anxios pe o perioada de timp mai lunga de sase luni, corelat cu activitati uzuale de tipul iesirilor cu prietenii, mersul la scoala sau serviciu si discutiile cu strainii. Se caracterizeaza prin neliniste constanta, dificultati de concentrare, tipare de gandire negativa, oboseala frecventa, nervozitate si o stare totala de slabiciune.
Tulburarea de panica
Tulburarea de panica este un diagnostic pus persoanelor care au frecvent atacuri de panica (episoade intense si coplesitoare de frica, insotite de dureri in piept, senzatie de sufocare si greutate in a reveni la starea de calm) sau care resimt o anxietate severa anticipand aparitia altor atacuri de panica in viitor. Cand persoanele evita sa mai iasa din casa de frica sa nu aiba iar un atac de panica, vorbim despre o complicatie a tulburarii de panica, numita agorafobie.
Tulburarea obsesiv-compulsiva
Tulburarea obsesiv-compulsiva este o boala cronica, care evolueaza in timp, si este caracterizata prin diverse obsesii si ritualuri comportamentale pe care pacientul le repeta pentru a reduce anxietatea. Obsesiile sunt gandurile nedorite sau ingrijorarile care induc o stare de neliniste accentuata, iar prin compulsii (numaratul sau spalatul obsesiv al mainilor, repetarea unor gesturi sau a unor cuvinte) persoana afectata crede ca poate controla obsesiile.
Fobia sociala (anxietatea sociala)
Poate fi descrisa ca o frica puternica de situatiile sociale in care pacientul ar putea fi evaluat sau judecat, si prin urmare respins sau blamat. Persoanele care sufera de fobie sociala se tem sa nu fie percepute negativ de catre cei din jur, asa ca evita orice situatie in care ar trebuie sa aiba interactiuni sociale, iar daca nu reusesc, afiseaza simptome fizice puternice: transpiratie in exces, greata, palpitatii.
Fobiile specifice
Reprezinta cea mai comuna tulburare de anxietate, dar si cea mai usor de tratat. Fobiile specifice sunt frici puternice orientate catre un lucru sau o situatie particulara. Oamenii sufera de fobii dintre cele mai diverse: de paianjeni, caini, serpi, inaltime, injectii sau vorbitul in public, printre altele. Expunerea la stimulul respectiv sau doar anticiparea intalnirii acestuia provoaca o reactie puternica de frica irationala.
Tulburarea de stres posttraumatic
Apare ca urmare a unor evenimente traumatice, accidente, pierderea cuiva drag sau un soc puternic, dureaza o perioada lunga de timp si implica retrairea evenimentului prin flash-back-uri si vise. De asemenea, persoana cu tulburare de stres posttraumatic evita stimulii care au declansat trauma, se izoleaza si poate experimenta goluri de memorie, pe langa afisarea unor simptome neurofiziologice de tipul iritabilitatii excesive, maniei si chiar izbucnirilor nervoase. Este o tulburare complexa, care are mai multe sanse de vindecare daca este diagnosticata din timp.
Tratament pentru anxietate
De obicei, tratamentul anxietatii consta intr-o combinatie de terapie cognitiv-comportamentala, psihoterapie si medicatie. Un tratament bazat exclusiv pe medicatie nu va fi eficient atata timp cat gandurile disfunctionale exista. Formele usoare de anxietate, carora le putem identifica intr-o oarecare masura cauzele, pot fi tratate acasa, apeland la anumite tehnici specifice si exercitii fizice.
Tehnicile de gestionare a stresului sunt utile pentru ca ne ajuta sa ne punem prioritatile in ordine si sa ne organizam in asa fel incat sa evitam depasirea termenului limita, ceea ce este un factor puternic de stres.
Tehnicile de relaxare includ diverse metode de meditatie si de respiratie care ne ajuta sa ne relaxam mai usor.
Restructurarea cognitiva ne ajuta sa identificam distorsiunile din procesul nostru de gandire (predictii pesimiste de genul „mi-a mers rau toata saptamana si asa o sa fie si de acum incolo”) si sa facem distinctia dintre ingrijorarile realiste si cele nerealiste. De exemplu, atunci cand avem un gand negativ de tipul „nu sunt in stare de nimic”, o tehnica de restructurare cognitiva ne invata sa-i testam acuratetea si sa aducem contraargumente (Chiar este adevarat ca nu sunt in stare de nimic? Care sunt lucrurile pe care le pot face bine?).
Metoda cognitiv-comportamentala a lui Bourne
Un exemplu de terapie cognitiv-comportamentala este cea pusa la punct de psihologul american specializat in tratarea anxietatii, Edmund Bourne. Acesta considera ca anxietatea este provocata de niste instante psihice numite sub-personalitati, care reusesc, printr-un discurs interior negativ, sa ne provoace o neliniste puternica.
Astfel, sub-personalitatea mereu ingrijorata din noi isi imagineaza tot felul de catastrofe care pornesc de la intrebarea „dar daca?”, cea mereu critica ne scoate in evidenta lipsurile si ne compara cu cei din jur, intotdeauna in detrimentul nostru, perfectionistul ne epuizeaza pentru ca ne spune ca nu muncim destul de mult, iar victima reprezinta partea neajutorata din noi a carui expresie preferata incepe cu „niciodata” sau cu „nu are rost”.
Terapia consta in identificarea sub-personalitatilor si modului in care acestea ne influenteaza modul de a gandi, apoi in contracararea gandurilor generate de acestea prin intrebari de tipul „Ce dovada am ca este asa?” sau „Ce argumente am pentru aceasta afirmatie?”, urmand ca gandurile negative sa fie inlocuite cu unele pozitive si realiste.
Anxietatea este o tulburare foarte raspandita printre persoanele de toate varstele si toate categoriile sociale si este resimtita ca o stare neplacuta si chinuitoare care intervine intr-o maniera disruptiva in aproape toate aspectele vietii. Din fericire, in timp, cu motivatia adecvata si apeland la tehnicile cognitiv-comportamentale potrivite, putem reduce nivelul de anxietate la care functionam sau o putem chiar depasi complet.