Mai cunoscut drept condiment picant care însoțește diverse feluri de mâncare, hreanul este folosit de secole în Europa, ca plantă medicinală. Rădăcina este bogată în vitamina C, iar marinarii o luau cu ei în călătoriile lungi pentru a preveni scorbutul.
Hreanul este folosit atât în bucătărie, cât și în medicina tradițională, fie ca extract, sub formă uscată sau sub formă de rădăcină poraspătă. Este originar din Europa, era folosit pentru a trata infecțiile urinare, afecțiunile renale, dureri articulare, probleme respiratorii, artrită și întinderi musculare. Grecii îl considerau leacul tuturor relelor și considerau că greutatea lui merita plătită cu aur, iar evreii îl considerau una dintre plantele care amintesc de momentul biblic al fugii din Egipt.
Efectul anticancer al hreanului
O serie de studii confirmă faptul că unele dintre substanțele conținute de acesta au efect anticancer. Concret, este vorba despre glucozinolații și izotiocianații din rădăcina de hrean, care pot inhiba proliferarea celulelor canceroase. În plus, unii compuși din hrean, cum ar fi sinigrina, pot acționa ca antioxidanți, având capacitatea de a combate efectele radicalilor liberi. Este util în prevenirea maladiilor canceroase ale colonului, plămânilor și stomacului. Peroxidaza, o alta enzimă conținută de rădăcina de hrean, ajută la prevenirea afecțiunilor maligne ale pancreasului.
Aliat pentru sănătatea plămânilor
Hreanul este un aliat pentru sănătatea plămânilor. Acesta este util în cazul răcelii, gripei și în alte probleme de respirație. Acesta poate fi asemănat cu un antibiotic ce are scopul de a trata infecțiile sinusale și bronșita. Pe lângă toate acestea are și un efect laxativ și diuretic.
Bogat în vitamine și minerale
Hreanul conţine vitamine C, A, B1,B2, saruri, minerale de fier, potasiu, calciu, magneziu, glicozizi sulfurați, uleiuri volatile. Asemănător cu ceapa și usturoiul, acesta are un miros înțepâtor, neplăcut, care se datorează sulfurii de alil. Această substanță devine întepătoare atunci cănd hreanul este tăiat, noua substanță purtând numele de mirosină.
Utilizări medicinale
Hreanul stimulează apetitul și secrețiile digestive, înlesnind digestia grăsimilor animale și vegetale. Este un bun condiment pentru peştele gras și carnea bogată. Specialiștii tradiționaliști în medicină naturală îl prescriau în tratamentul litiazei renale și al retenției de urină, datorită puternicelor sale calități diuretice. Hreanul se folosește pentru tratarea infecțiilor urinare și a retenției de lichide.
Proprietatea lui de a stimula transpirația îl recomandă ca remediu pentru scăderea temperaturii. Conținutul lui mare de vitamina C, acțiunea antibacteriană și calitățile expectorante îl recomandă pentru tratarea tusei și a bronşitelor. Are efect revulsive – produce încălzirea și înroșirea temporară a pielii, fiind util în tratarea afecțiunilor dureroase precum artrita și guta.
Compuși activi
Hreanul conține un ulei esențial bogat în compuși cu sulf cu miros dulce, cunoscuți drept glucozilinați. Acești compuși se găsesc doar în plantele care aparțin familiei muștarului. Ei pot irita pielea, provocând băşici și arsuri. Hreanul conține de 2 ori mai multā vitamina C decât lămaia, vitaminele din grupul B și minerale, printre care potasiu, calciu, fier și fosfor.
PREPARARE ȘI DOZAJ
În tratamentul durerilor reumatice și al artritei
CATAPLASMĂ: Împrăștiați radăcina proaspătă rasă pe un prosop de lână. Aplicați pe zona afectată, peste o țesătură așezată pe piele, până când zona se încălzește.
