Ne-ar plăcea să putem spune că aceasta lume este una minunată, cu oameni deschiși, plini de iubire, care nu judecă niciodată pe nimeni… însă nu este cazul. Majoritatea judecăm.
Sfântul Augustin în “Despre cetatea lui Dumnezeu” spune “Este păcat să judeci un om după stâlpul casei sale”. Asta ar însemna că este păcat să decizi cu cine stai de vorbă în funcție de cartea lor de vizită. Nu este stâlpul casei cel care ar trebui să conteze. Și, așa cum spune Sf. Augustin, numai Dumnezeu ne poate așeza pe fiecare în locul pe care îl merităm. Este o idee foarte valoroasa.
Cu alte cuvinte, nu vă grăbiți să judecați oamenii. Nu aveți de unde să cunoașteți adevărata valoare, adevărata istorie, adevărata strădanie a cuiva. O parte a lor vă este necunoscută, iar de trăirile emoționale ale lor nu avem cum să știm ceva. Și nu ne putem comporta ca și cum nu ar fi așa ignorând acest lucru.
Ceea ce știm este doar coperta. E bine să avem în minte că oricare dintre noi, indiferent de statutul actual, putem oricând greși, reuși sau eșua în viață. Când ne gândim la eșec, unul dintre motivele pentru care ne temem de eșec nu este doar pierderea venitului, ci și pierderea statutului social. Ne temem de judecata celorlalți, de faptul că ne vor ridiculiza. Și aceasta frica există și poate fi o limitare majoră în calea succesului.
Când judeci te simți superior celuilalt, bucurându-te oarecum de faptul că tu nu ești în situația lui, cu toate că poate tu ești într-o altfel de situație la fel de ingrată, dar pe care o ascunzi de ochii și urechile lumii.
De ce ar trebui să judecăm pe alții? De ce trebuie să ne implicăm în ceea ce fac sau zic ceilalți? Cine ne-a făcut examinatori, supervizori sau judecători ai altora ? Nimeni!
În general, îi judecăm pe ceilalți pentru că ne simțim bine să știm că există oameni „inferiori” nouă. Nu prea acceptăm ușor ca cineva să ne fie superior. Dacă cineva dovedește prin anumite calități că este superior, primul impuls a-l multora dintre noi este acela de a-i căuta măcar un cusur, măcar un defect, care să-i știrbească valoarea, care să-l plaseze față de noi pe o poziție inferioară. De regulă nu ne simțim bine în preajma unui om valoros, superior, până când nu-i găsim măcar un aspect prin care să ne fie inferior.
Chiar dacă este predispus la a greși, omul are nevoie de exemple care inspiră verticalitate, speranță care să-i liniștească temerile. Dar astfel de exemple apar atunci când încetezi să trăiești doar pentru tine, să accepți omul așa cum e. Schimbarea începe doar cu noi, cu fiecare în parte.
Este mai ușor să-i judeci pe ceilalți decât să-i iubești. Instinctiv, omul caută calea cea mai ușoară, calea minimului efort. Pe această cale nu poți însă să ajungi decât cel mult într-o groapă entropică. Dacă vrei să te înalți trebuie să faci efortul de a transforma obișnuințele păguboase în calități cu adevărat pozitive, care să te ajute să evoluezi. A nu-i mai judeca pe ceilalți este începutul generozității și al transformării autentice!
Toți avem povești nespuse despre bucurie, fericire, durere și tristețe care ne fac să simțim și să trăim diferit. Nu mai judeca! In schimb încearcă să înțelegi atât cu mintea cât și cu sufletul.
Atunci când vrei să-l înțelegi pe omul de lângă tine sau pe tine personal, este nevoie să pui judecata pe pauză. Altminteri, o să treci prin viață doar ca un distribuitor de etichete existențiale generatoare de vânătăi și complexe de inferioritate.
Dacă ai vreo sugestie, ai o altă opinie sau doar vrei să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a fost atent și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de ajutor.
Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă v-a plăcut nu uitați să distribuiți.
